Din dosarele KiX

Unde va grabeati cu girofarul ala, stimati conducatori?
de Gabi Drogeanu | 14 Noiembrie 2007
Simbata seara, pe la 6, in plin god galben, pornesc din Medgidia spre Bucuresti. Ploua infernal. Unii se iubeau prin mansarde. Eu il uram pe primarul din Medgidia. Cred ca in Kosovo, in timpul bombardamentelor, strazile erau mai bune. Dar asta e alta discutie. Aici vom vorbi despre smecheri mai mari.
Ploua, deci. Si batea vintul. Ies din Medgidia cu masina intreaga. Intru pe DN 22C si cotesc spre Cernavoda. Sinistru – vijelie de vijelie, nu se vede la douazeci de metri in fata. Plus camioane. Nu trec de 70 la ora. Scap nevatamat si din intilnirea cu copacul care a cazut in fata mea intr-o curba in panta, pe la Mircea Voda.Ajung pe podurile de la Cernavoda-Fetesti. Pericol si mai dihai: nu se vede nimic, furtuna s-a incins mai tare, sub mine fierbe un fluviu. 50 la ora, chiar cu riscul de-a junge la Bucuresti intr-o saptamina. Masina e acum o sanie cu motor. Pe primul pod, chiar pe la mijloc, zace o cisterna chioara. Din cisterna curge un jet de ceva. Acel ceva ma stropeste si simt pentru citeva secunde miros de motorina. Ajung cu bine la statia de taxare, trec pe linga o masina de politie ce sta de closca, in loc sa patruleze. Va fi singurul echipaj la cei 200 de kilometri parcursi. Daca era soare si asfalt mai curat, mai uscat, mai ziceam. Dar acum era cod galben. Nu lipsesc din decor boii care te fut cu faza lunga pe la spate, pe la spate, cretinii cu flash-uri si idiotii care se cred veri cu Schumacher. Sau macar cu comentatorul ala de la Formula Unu. Nu zic, si eu am depasit, pe autostrada, melcii care goneau cu 70 la ora, dar am stat pe la 100, 110, hai, 115. Opresc muzica. Oricum n-o auzeam pe ea, imi sunau in cap doar frinturi din emisiunea lui Virgil Vochina, aia cu „unde va grabeati, domnule conducator auto?”, sau recomandarile de dimineata, de la radio. „Adaptati viteza la conditiile de drum”, „conduceti preventiv” si „acvaplanare”. Toate, pe repeat. Deodata, toate gindurile imi dispar in noapte. Imi apar la schimb, in retrovizoare, GIROFARURILE. Nene, ciocoii astia nu se pot abtine nici pe furtuna! Scriu acum si nu reusesc sa-mi amintesc: s-o fi clatinat Guvernul, simbata seara, si demnitarul se zorea sa-i dea un brinci in plus? Ori se grabea sa prinda Surprize, surprize? Inchideau la Golden Blitz? Oricum, daca era Basescu era bine, asta macar se descurca si pe apa. Ca daca era Vacaroiu, se complica treaba. Ca sa nu mai zic de vreun ministru. Ca n-am pomenit inca sa ploua cu palinca, iar averse sub forma de caltabosi nu s-au inregistrat in ultima vreme. Sursa Academia Catavencu

Si se jura ca nu fura da l-am prins cu mailu`n gura

Poate va amintiti ca saptamana trecuta, studentii Facultatii de Drept a Universitatii “Petre Andrei” din Iasi au semnat o scrisoare deschisa catre presedintele Basescu, in care se aratau “stupefiati si indignati” de acuzatiile presedintelui la adresa “unuia dintre cei mai valorosi dascali”. Cine altul decat ministrul Chiuariu, pe care invataceii nevinovati il considera “exponentul de exeptie al unei generatii care construieste Romania europeana si care nu are legatura cu trecutul comunist, nici cu faptele reprosabile ale politicienilor din tranzitia romaneasca”.

In imaginea de mai sus aveti scrisoarea catre presedintele Basescu.Eeeeeee! Induiosator, nu? Sa-ti dea lacrimile, nu alta, cand se fac auzite asa voci curate. Asta se intampla pe 1 noiembrie, ora 17:50. Cu trei ore inainte, mai exact la ora 14:26, la presa ajunsese un alt mail, adresat tot presedintelui Basescu, semnat de acesta data chiar de Tudor Chiuariu. Citam:”mama mea ma va intreba de ce sunt mafiot…mama mea ma va intreba cine este mafiotul Fenechiu….Domnule presedinte al Romaniei, nu o sa inteleg de ce va doiriti ca Ministrul Justitiei sa va fie un supus serivil ori un adversar ireductibil. Eu credem ca poate fi doar Ministrul Justitiei”.Sa comparam. In afara faptului ca ti se intoarce stomacul pe dos cand le citesti pe ambele, un cititor de pe HotNews.ro (user-ul sadwank , comentariul nr. 121) a mai gasit o asemanare intre cele doua documente. Si anume: sunt redactate de pe acelasi calculator. Lucru verificat in proprietatile documentului, unde scrie, la ambele: “last saved by Alexandru Muraru”. Cine e Alexandru Muraru? Pai, unul dintre consilierii personali ai ministrului Justitiei. Q.E.D. Quariu! Mai jos, in galeria foto, aveti scrisoarea de sustinere scrisa de „studentii” din Iasi.
 Mare mai este gradina lui Dumnezeu! Plina de oameni inteligenti dar si de tot felul de „destepti”.Dar parca prea s-au adunat toti „desteptii” in guvernul amaratei noastre tarisoare. Cum sa fii atat de nesimtit, mincinos, lenes sau de obtuz incat sa iti pui secretarii sa iti redacteze scrisori de sustinere venite ca din partea altor persoane si pe deasupra sa iti mai si lasi propria semnatura. Daca tot a fost sa  minta desi nu sunt de acord cu asa ceva din partea uni ministru la justitiei macar sa o faca asa cum trebuie, era simplu sa modifice semnatura la proprietatile documentului. Se pare insa ca angajatii Ministerului Justitiei isi cam prin urechile in tehnica. Despre gramatica textului ce sa mai spun.Parca este scris de un taran care are doar patru clase nu de un consilier al ministrului Justitiei. Oare acest consilier nu a auzit de spell check? Dar de  ce sa  dau vina pe bietul consilier.Ca omu a facut de fapt ceea ce ar fi trebuit sa faca ministrul insusi.Oricine poate gresi. Dar dupa ce scrii un text o mai verifici ca poate s-a strecurat vreo greseala. Ce sa  mai zic. Un nou exemplu despre capacitatile demnitarilor nostri care ma face sa caut cu mare graba cutia de antivomitive.De ce? Pentru ca imi provoaca o greata totala. Pai indivizii astia sunt platiti cu salarii de milioane din banii amaratului de roman care plateste 1001 impozite la bugetul de stat si einu sunt capabili sa faca ceea ce stie si un eleve de clasa a-4-a adica sa scrie corect gramatical daca altceva nu sunt in stare. 

Clujul va detine cel mai mare parc eolian din Europa

Primaria Marisel a semnat, vineri, contractul cu firma Ramia Eol, pentru realizarea proiectului. Clujul va avea cel mai mare parc eolian din tara, dar si cel mai inalt din Europa. El va produce energie incepand cu anul 2009.Castigatorul licitatiei pentru construirea parcului eolian din comuna clujeana Marisel, firma Ramina Eol, a preconizat, pentru inceput, o investitie de 64 milioane de euro pentru 18 turbine ridicate pe un spatiu de 100 de hectare. Potrivit reprezentantului Ramia Eol, Thomas Shneider, valoarea investitiei poate sa creasca, in cazul in care vor fi necesare mai multe turbine. “Daca lucrurile merg bine, vom putea extinde numarul turnurilor, iar investitia va putea ajunge astfel pana la 100 milioane de euro”, a declarat acesta. De ce la Marisel “Prin martie am avut o vizita din partea unor germani care au zis ca, potrivit studiilor facute din satelit, de NASA, vantul are potential in zona asta pentru ca sufla nonstop. Asa ca noi am hotarat sa scoatem la licitatie un caiet de sarcini pentru o suma modica, de 500 de lei”, a explicat Ioan Maris, primarul Mariselului. Eu cred ca statia de transfer din Marisel este un punct forte in ceea ce priveste dezvoltarea unui parc eolian in zona. Aceasta poate transfera nu mai putin de 100 de megawati, din care societatea va folosi 45 pentru intreg parcul, adica fiecare din cele 18 turbine va avea o putere eoliana de 2,5 megawati. Autoritatile au hotarat ca Ramina Eol este potrivita pentru acest proiect, intrucat firma dispune de surse de finantare din partea E.ON Energi.

Sursa “9 AM Buna Dimineata”.

Dupa atata politica care ne-a fost “bagata pe gat” cu forta avem parte si de ceva informatii utile si placute. Uite ca nu suntem doar o adunatura de hoti si teroristi asa cum cu multa ”dragoste” ne-au categorisit ”dragii nostri verisori” italienii. Sper doar sa nu fie o initiativa izolata pentru ca avem de stule locatii in Romania unde se pot construi astfel de parcuri. Si daca in acest proiect este implicat cel mai mare concern energetic din Europa EON Energi din Germania atunci este clar ca treaba e cat se poate de serioasa. Despre NASA cred ca nu trebui sa va mai spun prea multe. Mai toata lumea stie ca dispune de cea mai avansata tehnologie de cei mai buni cercetatori si cea mai avansata tehnologie din aproape orice domeniu stiintific. Am mai scapa si de ceva noxe pentru ca nu mai avem destule paduri cat sa faca fata la poluarea care este intr-o continua crestere in Romania. Se mai poate construi si altceva in plus fata de mall-uri si hypermarket.

Cea mai tare blonda de la Cotroceni

Am sa v-o prezint pe Elena Udrea asa cum cred ca nu a-ti fi vazut-o vreodata. Este o descriere facuta de ea insasi. Asa ca depinde de voi daca o credeti sau nu. Mie cam incepe sa-mi devina simpatica micutza blondina. Mai ca  m-as muta in Norvegia sa beau o cafea cu regele Norvegiei. 

In drum spre parlament.Sper ca a-ti inteles ca doar glumeam.Stiu foarte bine ca Norvegia nu are rege dar de dragul ei cred ca si norvegienii ar accepta un rege.He hehe.
As incepe prin a spune ca sunt un om normal, o persoana obisnuita. Nu mi se intampla lucruri spectaculoase si nici nu caut senzationalul. Atunci cand vorbim despre o persoana publica, „normal” este un cuvant greu de acceptat. Si eu am crezut, la un moment dat, ca persoanele cu foarte mare notorietate traiesc diferit si de aceea tin sa fac aceasta precizare. Sunt un om absolut obisnuit. Un adevar banal ca acesta poate capata nuante de trufie, atunci cand este afirmat cu ostentatie. Am ajuns sa spun ca sunt un om normal, cu vehementa cu care ai vrea sa convingi de contrariul. Dar asta este, incerc doar sa asez lucrurile in realitatea lor.

M-am nascut in Buzau, am crescut in Buzau, am absolvit Liceul B.P. Hasdeu in 1992. Si aici corectez o alta eroare din biografia care mi-a fost construita. Nu m-am nascut si nu am nicio legatura cu Plescoi. Nu am trecut niciodata pe acolo si nu am rude in localitate. Acesta este neadevarul cel mai usor de combatut din tot ce s-a spus despre mine…

O copilarie fericita

Amintirile legate de copilarie sunt frumoase. Am avut o copilarie fericita, intr-un cartier muncitoresc, in care nu existau mari diferente sociale. Parintii nostri mergeau la lucru, iar noi aveam obligatia de a invata la scoala. Eram zeci de copii si joaca nu se termina pana seara tarziu. Am crescut cu cheia de gat si cu responsabilitatea casei pe timpul cat parintii lipseau.

Desi am vazut Pepsi-Cola prima data la 14 ani, iar cea mai mare parte a vacantelor le petreceam in fata blocului, pot spune ca n-as schimba nimic din copilaria mea si as retrai-o oricand. Am fost un copil cuminte, respectuos si destul de timid. Parintii imi spuneau doar ca trebuie sa invat si au fost foarte fericiti ca am fost premianta clasei in toata scoala generala.

Invatam foarte bine si pot sa spun ca nimic din viata mea de astazi nu-mi provoaca o teama sau o emotie la fel de mari ca acelea pe care le aveam pentru notele de la scoala.

Mi-am dorit intotdeauna sa depasesc conditia sociala a mediului in care am crescut, iar atunci asta insemna sa mergi la facultate, sa obtii o functie respectata si abia apoi bine remunerata. Era categoric un alt sistem de valori. Am vrut sa fac lucruri importante pentru oameni, lucruri care sa conteze si pentru altii, nu doar pentru mine si familia mea. Asa am ales sa intru in politica.
Politica e viata mea
Drumul pe care am mers in viata a fost unul pe care am pasit constient si de aceea pot spune ca nu regret nimic din tot ce am facut. Am inceput cariera de avocat in martie 1997 si ma minunez ca au trecut 10 ani. Apoi am intrat in politica pentru ca imi doresc sa pun umarul pentru a schimba cat mai multe lucruri in bine. Este o asumare a propriei mele traiectorii, dar si o manifestare a unei constiinte civice. Tot timpul am simtit ca voi realiza ceva in viata. Politica ma face sa ma simt implinita, completa. Fac asta cu pasiune si nu exista altceva mai important pentru mine in acest moment. Pot spune simplu: „Politica este viata mea”.

Cand am intrat in politica mi s-au spus doua axiome: „In politica nu trebuie sa ai caracter” si „Nimeni nu a castigat un razboi cu presa”. Si atunci, si acum, sunt convinsa ca amandoua sunt false. Politica se face pe voturi, iar voturile inseamna increderea cetatenilor. Oamenii ii sanctioneaza pe cei fara caracter, mai devreme sau mai tarziu. Alegatorii vor refuza sa fie reprezentati de asemenea politicieni, iar partenerii vor evita sa se asocieze cu cineva mereu capabil de tradare. Cat despre presa, relatia mea cu presa a avut suisuri si coborasuri. Am constatat ca, la un moment dat, 90% din lucrurile care se scriau sau se spuneau public despre mine nu erau adevarate. Exista o placere de a disemina date false, neverificate, pe care eu o gasesc patologica, atunci cand nu este justificata de interese specifice luptei politice.

Chiar cu riscul de a fi nepopulara, nu ma tem sa afirm ca mass-media trebuie sa-si asume si responsabilitati, nu doar sa profite de puterea pe care o are. Raspunderea presei este imensa, pe masura capacitatii de a influenta, de a forma opinia publica.

Poate ca aceasta este cea mai mare greseala a mea de cand am devenit persoana publica: am gestionat prost relatia cu presa. Mai ales la inceput. Stiu ca oamenii ma percep uneori ca fiind „portavocea” Presedintelui Traian Basescu, dar lucrurile nu stau asa. Poate ca in timp se vor convinge. Desigur, n-o sa-ncep acum sa ma cert cu Traian Basescu, public, doar pentru a le arata oamenilor ca am opinii proprii! Biletelul roz va ramane mult timp „lipit” de numele meu. Nu mi-a schimbat cariera in niciun fel. Sper doar ca toate dezvaluirile pe care le-am facut, aratand cum intelege Primul Ministru Tariceanu sa-si foloseasca functia pentru prietenii sai anchetati penal, sa produca unele schimbari in clasa politica. Voi candida la urmatoarele alegeri legislative, dar depinde si de acceptul partidului.
Sunt o femeie foarte norocoasa
M-am casatorit in ziua in care am implinit 30 de ani. Pe sotul meu il cunosteam de cativa ani si, desi nu a fost dragoste la prima vedere, relatia s-a consolidat foarte mult in tot acel timp.

Sunt o femeie foarte mandra si, din acest motiv, am stat intotdeauna pe picioarele mele. Cand ne-am cunoscut eram deja avocat. Nu se putea spune ca sotul meu era un barbat bogat, o partida. Imi amintesc ca eu aveam un Oltcit, el avea un Espero. De altfel, prima masina noua mi-am cumparat-o abia dupa trei ani. Sunt de acord ca intr-un cuplu partenerii se sprijina reciproc, se ajuta si este normal ca cel care la un moment dat poate mai mult, sa-l sustina si pe celalalt. Dar cred ca este sanatos pentru cuplu ca fiecare sa aiba propriile preocupari si propriile venituri. Sunt de parere ca nu poti avea libertatea alegerii atat timp cat depinzi social, financiar de cineva. Iar eu vreau sa pot intotdeauna sa fac alegerile pe care le consider potrivite. Sunt norocoasa ca sotul meu ma sprijina, in pofida a tot ceea ce i-a afectat viata din momentul in care eu am ales acest drum. Si, credeti-ma, pentru un om de afaceri care si-a vazut discret si modest de treaba lui, e greu sa devina dintr-o data, pe nedrept, tinta unor atacuri numai din cauza ca eu am ales sa vorbesc despre lucruri considerate tabu in politica pana la acest moment.

Pentru un copil consider ca mai am timp. Daca alte femei se simt implinite ca mame, eu ma simt implinita ca om politic. Cel putin in acest moment.
Stiu exact ce pot sa fac, ce trebuie sa fac si ce merit

Ma consider un om drept, un om corect. Recunosc atunci cand gresesc si nu am nicio retinere sa ma opresc din drum cand constat ca nu este cel bun. Sunt o persoana pragmatica si caut intotdeauna logica lucrurilor. Urasc minciuna, ipocrizia. Prefer sa discut despre lucrurile pe care nu le inteleg si ascult cu interes orice argumente.

Cred ca sunt un bun partener, un bun coleg, un om loial pe care te poti baza. Urasc tradarea si pe tradatori. Nu pun mare pret pe banii in sine, in schimb incerc sa am maxim de confort material. Tin aproape tot timpul dieta pentru ca o incep dimineata si o termin seara cand, ajungand acasa, atac frigiderul. Nu prea fac sport, sunt destul de comoda. Intotdeauna am incercat sa imi placa de mine insami. Cred in iubire, in dragoste, dar nu in vesnicia acestor sentimente. Intr-o relatie pun pret mai mult pe incredere decat pe pasiune. Sunt o persoana realista si nu mi-am permis niciodata sa visez. Imi place sa cred ca stiu exact ce pot sa fac, ce trebuie sa fac si ce merit.

Am invatat ca nu pot fi sigura decat de mine si de aceea nu pretind nimic de la nimeni, nu am asteptari in ceea ce ii priveste pe ceilalti si de aceea nu am nici deceptii. Iau lucrurile asa cum sunt si nu judec pe nimeni. Sunt un om care se bucura realmente de fiecare zi pe care o traieste.