Blonda de la drept

 Vizita la centrul pentru copii superdotati din Iasi

Am sa v-o prezint pe Elena Udrea asa cum cred ca nu a-ti fi vazut-o vreodata. Este o descriere facuta de ea insasi. Asa ca depinde de voi daca o credeti sau nu. Mie cam incepe sa-mi devina simpatica micutza blondina. Mai ca m-as muta in Norvegia sa beau o cafea cu regele Norvegiei.

In drum spre parlament.Sper ca a-ti inteles ca doar glumeam.Stiu foarte bine ca Norvegia nu are rege dar de dragul ei cred ca si norvegienii ar accepta un rege.He hehe.
As incepe prin a spune ca sunt un om normal, o persoana obisnuita. Nu mi se intampla lucruri spectaculoase si nici nu caut senzationalul. Atunci cand vorbim despre o persoana publica, “normal” este un cuvant greu de acceptat. Si eu am crezut, la un moment dat, ca persoanele cu foarte mare notorietate traiesc diferit si de aceea tin sa fac aceasta precizare. Sunt un om absolut obisnuit. Un adevar banal ca acesta poate capata nuante de trufie, atunci cand este afirmat cu ostentatie. Am ajuns sa spun ca sunt un om normal, cu vehementa cu care ai vrea sa convingi de contrariul. Dar asta este, incerc doar sa asez lucrurile in realitatea lor.

M-am nascut in Buzau, am crescut in Buzau, am absolvit Liceul B.P. Hasdeu in 1992. Si aici corectez o alta eroare din biografia care mi-a fost construita. Nu m-am nascut si nu am nicio legatura cu Plescoi. Nu am trecut niciodata pe acolo si nu am rude in localitate. Acesta este neadevarul cel mai usor de combatut din tot ce s-a spus despre mine…

O copilarie fericita

Amintirile legate de copilarie sunt frumoase. Am avut o copilarie fericita, intr-un cartier muncitoresc, in care nu existau mari diferente sociale. Parintii nostri mergeau la lucru, iar noi aveam obligatia de a invata la scoala. Eram zeci de copii si joaca nu se termina pana seara tarziu. Am crescut cu cheia de gat si cu responsabilitatea casei pe timpul cat parintii lipseau.

Desi am vazut Pepsi-Cola prima data la 14 ani, iar cea mai mare parte a vacantelor le petreceam in fata blocului, pot spune ca n-as schimba nimic din copilaria mea si as retrai-o oricand. Am fost un copil cuminte, respectuos si destul de timid. Parintii imi spuneau doar ca trebuie sa invat si au fost foarte fericiti ca am fost premianta clasei in toata scoala generala.

Invatam foarte bine si pot sa spun ca nimic din viata mea de astazi nu-mi provoaca o teama sau o emotie la fel de mari ca acelea pe care le aveam pentru notele de la scoala.

Mi-am dorit intotdeauna sa depasesc conditia sociala a mediului in care am crescut, iar atunci asta insemna sa mergi la facultate, sa obtii o functie respectata si abia apoi bine remunerata. Era categoric un alt sistem de valori. Am vrut sa fac lucruri importante pentru oameni, lucruri care sa conteze si pentru altii, nu doar pentru mine si familia mea. Asa am ales sa intru in politica.
Politica e viata mea
Drumul pe care am mers in viata a fost unul pe care am pasit constient si de aceea pot spune ca nu regret nimic din tot ce am facut. Am inceput cariera de avocat in martie 1997 si ma minunez ca au trecut 10 ani. Apoi am intrat in politica pentru ca imi doresc sa pun umarul pentru a schimba cat mai multe lucruri in bine. Este o asumare a propriei mele traiectorii, dar si o manifestare a unei constiinte civice. Tot timpul am simtit ca voi realiza ceva in viata. Politica ma face sa ma simt implinita, completa. Fac asta cu pasiune si nu exista altceva mai important pentru mine in acest moment. Pot spune simplu: “Politica este viata mea”.

Cand am intrat in politica mi s-au spus doua axiome: “In politica nu trebuie sa ai caracter” si “Nimeni nu a castigat un razboi cu presa”. Si atunci, si acum, sunt convinsa ca amandoua sunt false. Politica se face pe voturi, iar voturile inseamna increderea cetatenilor. Oamenii ii sanctioneaza pe cei fara caracter, mai devreme sau mai tarziu. Alegatorii vor refuza sa fie reprezentati de asemenea politicieni, iar partenerii vor evita sa se asocieze cu cineva mereu capabil de tradare. Cat despre presa, relatia mea cu presa a avut suisuri si coborasuri. Am constatat ca, la un moment dat, 90% din lucrurile care se scriau sau se spuneau public despre mine nu erau adevarate. Exista o placere de a disemina date false, neverificate, pe care eu o gasesc patologica, atunci cand nu este justificata de interese specifice luptei politice.

Chiar cu riscul de a fi nepopulara, nu ma tem sa afirm ca mass-media trebuie sa-si asume si responsabilitati, nu doar sa profite de puterea pe care o are. Raspunderea presei este imensa, pe masura capacitatii de a influenta, de a forma opinia publica.

Poate ca aceasta este cea mai mare greseala a mea de cand am devenit persoana publica: am gestionat prost relatia cu presa. Mai ales la inceput. Stiu ca oamenii ma percep uneori ca fiind “portavocea” Presedintelui Traian Basescu, dar lucrurile nu stau asa. Poate ca in timp se vor convinge. Desigur, n-o sa-ncep acum sa ma cert cu Traian Basescu, public, doar pentru a le arata oamenilor ca am opinii proprii! Biletelul roz va ramane mult timp “lipit” de numele meu. Nu mi-a schimbat cariera in niciun fel. Sper doar ca toate dezvaluirile pe care le-am facut, aratand cum intelege Primul Ministru Tariceanu sa-si foloseasca functia pentru prietenii sai anchetati penal, sa produca unele schimbari in clasa politica. Voi candida la urmatoarele alegeri legislative, dar depinde si de acceptul partidului.
Sunt o femeie foarte norocoasa
M-am casatorit in ziua in care am implinit 30 de ani. Pe sotul meu il cunosteam de cativa ani si, desi nu a fost dragoste la prima vedere, relatia s-a consolidat foarte mult in tot acel timp.

Sunt o femeie foarte mandra si, din acest motiv, am stat intotdeauna pe picioarele mele. Cand ne-am cunoscut eram deja avocat. Nu se putea spune ca sotul meu era un barbat bogat, o partida. Imi amintesc ca eu aveam un Oltcit, el avea un Espero. De altfel, prima masina noua mi-am cumparat-o abia dupa trei ani. Sunt de acord ca intr-un cuplu partenerii se sprijina reciproc, se ajuta si este normal ca cel care la un moment dat poate mai mult, sa-l sustina si pe celalalt. Dar cred ca este sanatos pentru cuplu ca fiecare sa aiba propriile preocupari si propriile venituri. Sunt de parere ca nu poti avea libertatea alegerii atat timp cat depinzi social, financiar de cineva. Iar eu vreau sa pot intotdeauna sa fac alegerile pe care le consider potrivite. Sunt norocoasa ca sotul meu ma sprijina, in pofida a tot ceea ce i-a afectat viata din momentul in care eu am ales acest drum. Si, credeti-ma, pentru un om de afaceri care si-a vazut discret si modest de treaba lui, e greu sa devina dintr-o data, pe nedrept, tinta unor atacuri numai din cauza ca eu am ales sa vorbesc despre lucruri considerate tabu in politica pana la acest moment.

Pentru un copil consider ca mai am timp. Daca alte femei se simt implinite ca mame, eu ma simt implinita ca om politic. Cel putin in acest moment.
Stiu exact ce pot sa fac, ce trebuie sa fac si ce merit

Ma consider un om drept, un om corect. Recunosc atunci cand gresesc si nu am nicio retinere sa ma opresc din drum cand constat ca nu este cel bun. Sunt o persoana pragmatica si caut intotdeauna logica lucrurilor. Urasc minciuna, ipocrizia. Prefer sa discut despre lucrurile pe care nu le inteleg si ascult cu interes orice argumente.

Cred ca sunt un bun partener, un bun coleg, un om loial pe care te poti baza. Urasc tradarea si pe tradatori. Nu pun mare pret pe banii in sine, in schimb incerc sa am maxim de confort material. Tin aproape tot timpul dieta pentru ca o incep dimineata si o termin seara cand, ajungand acasa, atac frigiderul. Nu prea fac sport, sunt destul de comoda. Intotdeauna am incercat sa imi placa de mine insami. Cred in iubire, in dragoste, dar nu in vesnicia acestor sentimente. Intr-o relatie pun pret mai mult pe incredere decat pe pasiune. Sunt o persoana realista si nu mi-am permis niciodata sa visez. Imi place sa cred ca stiu exact ce pot sa fac, ce trebuie sa fac si ce merit.

Am invatat ca nu pot fi sigura decat de mine si de aceea nu pretind nimic de la nimeni, nu am asteptari in ceea ce ii priveste pe ceilalti si de aceea nu am nici deceptii. Iau lucrurile asa cum sunt si nu judec pe nimeni. Sunt un om care se bucura realmente de fiecare zi pe care o traieste.

Lasă un comentariu