Viata revine la Cernobal

Potrivit Ziua, acest orasel aflat la granita cu Bielorusia care, in 1986, a fost zguduit de unul dintre cele mai mari dezastre nucleare din istorie si care acum pare sa traiasca un soi de renastere; desi nu este repopulat cu oameni, ci cu animale, consemneaza ziarul La Repubblica.

Catastrofa a avut loc in centrala aflata la doi pasi de Pripyat, un oras artificial creat anume pentru lucratorii de acolo. Inainte de evacuare, populatia ei era de aproximativ 50.000 de locuitori. Ceea ce ramane din teritoriul din jurul Cernobalului este astazi o padure cenusie, locuita de fantomele persoanelor care au murit din cauza acelor radiatii sau care au fost evacuate. Pe strazile orasului au reaparut pisicile. Ani in sir dupa dezastru, pisicile femele nu au mai reusit sa dea nastere unor pui masculi si treptat felinele au disparut de pe strazi. Acum, se vad din nou, chiar foarte multe. In schimb, padurea este populata de mistreti salbatici, cerbi, vulpi. Printre multimea de maracini si-a facut aparitia din nou chiar si bizonul european, aproape pe cale de disparitie la inceputurile secolului XX.

Acum, in aceste locuri bizonul isi gaseste un mediu potrivit reproducerii, mai cu seama gratie unui amanunt deloc neglijabil: omul nu mai este specia dominanta. Revansa naturii asupra dezastrului radioactiv a atras atentia oamenilor de stiinta din toata lumea, declansand chiar o diatriba prin rafale de cercetari stiintifice. Scanteia s-a aprins in urma unui articol publicat in revista Biology Letters. Potrivit unui studiu al profesorului Anders Moller de la Universitatea Pierre si Marie Curie din Paris si a lui Timothy Mousseau de la Universitatea Columbia din Carolina de Sud, animalele care populeaza la ora actuala regiunea Cernobal sunt din punct de vedere genetic devastate de radiatii. Mai mult: in zonele in care radioactivitatea a ramas ridicata, pasarile nu ar mai reusi sa-si faca cuibul. Moller se refera indeosebi la randunele care, in multe cazuri, s-ar naste albinoase. Echipa lui Moller sustine ca nu au fost facute eforturi corespunzatoare la nivel international pentru monitorizarea ecosistemelor de la Cernobal. Organisme precum Organizatia Mondiala a Sanatatii si Agentia Internationala pentru Energia Atomica s-ar fi bazat numai pe „probe anecdotice”.

„De ce nu s-a facut nimic pentru a se monitoriza efectele pe termen lung ale radiatiilor asupra animalelor salbatice si a fiintelor umane?”, se intreaba Moller si colaboratorii sai. Animale de talie mare, care inainte nu populau aceste zone, astazi supravietuiesc gratie mutatiilor genetice care le-au modificat rezistenta si obiceiurile alimentare. Asa, de pilda, lupii, care incep sa reapara prin paduri fiind de talie mai mica fata de cei normali. Teste stiintifice au demonstrat ca functionarea organelor lor a fost de-acum modificata genetic din cauza radiatiilor.

Acum la mai bine de 20 de ani de la tragicul accident ar trebui sa stam o clipa si sa ne amintim cat de marcant a fost pentru omenire Cernobal-ul. Potrivit Gradina mea, In urma cu 21 de ani, pe data de 26 aprilie 1986 la ora locala 1 si 23 de minute, doua explozii au zguduit reactorul numarul 4 al centralei nucleare de la Cernobal. Incendiul a durat zece zile si au fost raspândite cantitati de substante radioactive în atmosfera de 400 de ori mai mari decat cele inregistrate in urma bombardamentului atomic de la Hiroshima.

Autoritatile sovietice de la acea vreme au incercat sa ascunda dezastrul care a urmat, zeci de mii de muncitori ai centralei si cei aflati in apropiere murind in cateva saptamani in chinuri groaznice.

Locuitorii nu au mai avut timp sa isi nici macar bunurile de stricta necesitate Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranta in cadrul caruia lucrurile au scapat de sub control datorita unei erori umane. S-a produs o explozie violenta iar scutul superior al cladirii, o constructie care cântarea 1.000 de tone, a fost pulverizat. Învelisul de grafit al reactorului a luat foc iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate la mai multi kilometri în atmosfera.

Dintre cei peste 40 de compusi si elemente radioactive eliberate in aer (circa 50 tone in total) cei mai activi si mai periculosi sunt dioxidul de uraniu (combustibil nuclear) si produsii de fisiune puternic radioactivi (iod 131 – care este absorbit la nivelul glandei tiroide, putand genera cancerul tiroidian; plutoniu 239, cesiu 134 si 137 – care inhalat sau ingerat poate afecta organele interne, ducand la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutatii genetice; strontiu 89 si 90 – care se acumuleaza in oase producand tumori si leucemie)

		Randunica obisnuita si randunica albinoasa din zona Cernobalului

 

 

 

 

 

 

 

 

Potrivit celor cateva sute de persoane care mai locuiesc aici si potrivit profesorului Moller, lupii ar fi supravietuit si s-ar fi reprodus de-a lungul anilor hranindu-se cu cainii ramasi. Scriitorul Martin Cruz Smith a dedicat acestui fenomen si o carte, ceva intre stiintifico-fantastic si realism crud, intitulata „Wolves Eat Dogs”. Asadar, potrivit lui Moller, renasterea de la Cernobal nu ar fi una adevarata, ci emblematica pentru o lume poluata si pierduta. Plutoniul, aminteste el, are nevoie de 373.000 de ani pentru a injumatati propriile radiatii. Dar prof. Jim Smith de la Universitatea americana Portsmouth critica aceasta cercetare. El crede ca renasterea faunei este simbolul fortei naturii asupra catastrofelor umane. Intr-un articol publicat in revista „Nature” el sustine ca parasirea gospodariilor agricole de catre populatia evacuata ar putea fi adevaratul motiv pentru care pasari precum randunelele, obisnuite sa convietuiasca cu omul, nu se mai reproduc in aceste zone.Chiar daca nu exista niste planuri de repopulare, se estimeaza ca aproximativ 5 milioane de persoane traiesc inca pe terenurile contaminate in urma catastrofei. In oraselul Pripyat, cu aspect dezolat si abandonat, locuiesc aproximativ 400 de persoane. „Nu ne vom mai intoarce niciodata, adio”, scrisese o invatatoare pe tabla cu o clipa inainte de evacuare. O mare parte a locuitorilor din Pripyat si-au respectat promisiunea.

Este ceva daca tot au reaparut animalele. MAi ales ca se credea ca acolo nu va mai creste niciodata nimic. Dar totusi trebui sa te gandesti oare cat de „normale” sunt aceste animale daca supravietuiesc intr-un mediu radioactiv . Si daca ne mai gandim un pic nu este posibil ca acest eveniment nedorit si mai apoi degradarea unora din peretii care protejau reactorul dupa explozie, sa fie o posibila cauza a  neobisnuitelor schimbari climatice pe care le-am experimentat in ultimii ani in Europa de Est dar mai ales la noi in tara?!?